Vape: începuturi și evoluție

Inventarea țigărilor electronice moderne reprezintă cea mai importantă descoperire din istoria subiectului crizei globale a deteriorării sănătății prin fumat. Utilizarea unui aparat care poate oferi nicotină fără combustie sau gudron, a părut necesară și promițătoare. Atunci când vaping-ul și-a făcut apariția inițial pe piața globală, toată lumea a crezut că este doar un tendință temporară. Dar, datorită faptului că fumatul este cauza de îmbolnăvire numărul unu în lume atunci când vine vorba de prevenirea decesului prematur, oamenii au început să recunoască beneficiile pe care vapatul le aduce celor care îl îmbrățișează.

Contrar opiniei generale, vapatul (inhalarea prin vaporizare) nu este ceva nou și a fost practicat începând cu secolul 5 î.e.n. de către sciți. Conform istoricului grec Herodot, conceptul vaporizării (cu scopul inhalării unei substanțe) își are rădăcinile în practicile ritualice. În cartea „Istoria lui Herodot” (http://classics.mit.edu/Herodotus/history.4.iv.html) , sciții sunt descriși ca fiind practicanți ai vaporizării de cânepă deasupra cărbunilor în corturi special amenajate atunci când participau la ritualurile pentru onorarea strămoșilor decedați.

Haideți să aruncăm o privire la povestea fascinantă a modului în care dispozitivele vaping au progresat spre locul unde se află astăzi.

Istoria aparatelor moderne pentru vaporizare

1930

În mod interesant, primul „vaporizator electric” a fost descris într-un brevet de invenție din anul 1927 care a fost publicat în anul 1930 de către Joseph Robinson (https://patents.google.com/patent/US1775947). Acesta urmărea crearea unui dispozitiv ușor de folosit pentru vaporizarea compușilor medicinali. Chiar dacă aparatul nu a fost inventat ca alternativă la fumatul de tutun, principalele componente ale conceptului erau similare cu cele folosite astăzi în industria vapatului. Produsul nu a ajuns să fie comercializat și nici nu știm dacă a fost realizat un prototip funcțional. Totuși, este remarcabil faptul că a fost gândit un astfel de aparat chiar și la începutul secolului 20 în contextul tehnologiei rudimentare de atunci.

1965

Herbert A. Gilbert este recunoscut ca fiind inventatorul primei țigări electronice. El a formulat un brevet de invenție în anul 1963 pentru un aparat tip „țigară fără tutun și fără fum” (https://patents.google.com/patent/US3200819). Ideea de a vaporiza aer aromat în locul generării de fum prin combustie, a reprezentat o inovație la acea vreme. Herbert a afirmat în cadrul unui interviu faptul că logica i-a dictat nevoia de a crea o alternativă la inhalarea dăunătoare a materialului ars. Aparatul denumit „țigara fără tutun și fără fum” nu includea nicotina, dar componentele de bază nu sunt cu mult diferite de cele folosite în zilele noastre. În anul 1965 a fost publicat brevetul său pentru invenție și Herbert a creat mai multe prototipuri. Cu toate asteau, nu a reușit să le comercializeze cu succes datorită faptului că pe atunci oamenii nu înțelegeau că fumatul țigărilor combustibile poate fi foarte nociv și datorită faptului că tehnologia acumulatorilor/bateriilor era abia la început.

1978-79

La sfârșitul anilor 1970, Phil Ray și Norman Jacobson au comercializat prima variație a unei țigări electronice. Phil Ray dorea să creeze un aparat prin care se poate inhala numai nicotină. Cei doi sunt considerați ca fiind responsabili pentru popularizarea termenului de „vape”. Chiar dacă dispozitivul pentru vapat nu era electronic, a fost primul din clasa lui care a folosit nicotina evaporată. Pe atunci nu se cunoștea cert dacă nicotina este sau nu este periculoasă, dar Phil și Norman înțelegeau faptul că substanțe extrem de toxice sunt adăugate în țigări. „Dispozitivul” era în realitate similar cu țigara combustibilă, numai că în loc de tabac se folosea o hârtie de filtru îmbibată în nicotină. Utilizarea ei implica inhalarea nicotinei vaporizate prin pufuri repetate. Produsul a fost comercializat de „Advanced Tobacco Products”, era numit „Favor” și era însoțit de sloganul „Fă-ți o favoare”. Din păcate, produsul nu a câștigat popularitate și prezența lui în magazinele specializate a fost temporară. Chiar dacă nu era 100% eficient pentru ceea ce urmărea, „dispozitivul” a determinat alți inventatori și companii să acorde o atenție sporită alternativelor la fumatul clasic.

Anii 1990

Odată cu popularizarea mișcării anti-fumat de la începutul anilor 1990, s-a înregistrat o creștere a numărului de aplicații de brevete din partea unui număr mare de inventatori individuali și companii din industria tabacului. În industria cânepii, vaporizarea canabinoizilor devenea un subiect de interes pentru comunitatea medicală. Dispozitivele de tip „încălzire-nu-ardere” (heat-not-burn) care au fost create la sfârșitul anilor 1980, au devenit cap de listă în anii 1990. Conform „Consumer Advocates of Smoke-Free Alternatives”, o companie din industria tutunului a creat în anul 1998 o țigară electronică, dar aceasta a fost respinsă de către FDA (Administrație pentru Alimentație și Medicamente, SUA) deoarece a fost considerată ca fiind un sistem de administrare a medicamentelor nedemonstrat clinic. Acest refuz ar putea explica motivul pentru care companiile de tabac nu au avut succes în comercializarea aparatelor pentru vapat.

2003

În anul 2003 Hon Lik, un farmacis chinez și fumător înrăit, a creat ceea ce mai târziu avea să devină primul model de țigară electronică comercializat cu succes. După moartea tatălui său cauzată de instalarea cancerului la plămâni, Hon a fost motivat de ideea salvării de vieți și a redirecționat viziunea lui Herbert spre o nouă realitate. Din spusele lui, într-o noapte în care a uitat să își lipească plasturele cu nicotină, a visat că se îneca: murea și plămânii săi se umpleau cu apă. Apoi, în mod miraculos, apa în care se îneca s-a transformat într-un abur care putea să fie inhalat cu ușurință, întregul context devenind inofensiv. Ca urmare, Hon a creat și patentat aparatul denumit „Ruyan” sau „precum fumul” în China. Ruyan folosea un atomizor ultrasonic prin care era vaporizat propilen glicol-ul cu nicotină, în timp ce țigările electronice moderne folosesc un atomizor alimentat de baterie pentru încălzirea și vaporizarea e-lichidului. Acest aparat a fost introdus pe piața internațională în anul 2006 și de atunci, tehnologia vapatului a progresat incredibil de repede.

2006+

Următorul pas important și demn de notat în progresul aparatelor pentru vapat a fost inventarea cartomizorului de către Umer și Tariq Sheikh, doi frați din Anglia care doreau crearea unui aparat ușor de folosit și care să nu implice folosirea unui atomizor ultrasonic. Alternativa tehnologică permitea reducerea numărului de componente ale aparatului pentru vapat de îndată ce cartomizorul este un element consumabil format dintr-o singură unitate.

Restul firului istoric este cunoscut de majoritatea pasionaților de vape: atomizoare, cartomizoare, clearomizoare, moduri electronice și mecanice, tipuri de rezistențe, e-lichide pentru toate gusturile.

Source: https://www.ruthlessvapor.com/blogs/ruthless-e-liquid/history-of-vaping-devices